Uitaţi-vă spre veşnicie!

Atunci când s-a născut primul nostru nepot, întreaga familie s-a grăbit spre spital. A fost o experienţă uimitoare pentru mine să-l văd pe fiul nostru cel mai mare, Matthew, ţinându-l în braţe pe acest scump copil nou născut. În timp ce stăteam la geamul secţiei de nou născuţi împreună cu fiul nostru mai mic, Chad, ne uitam în ochii acelui nou spirit micuţ – atât de curat, atât de pur, recent venit din cer. Părea că timpul încremenise şi, pentru o clipă, am putut să vedem măreţul plan veşnic. Sfinţenia vieţii era clară precum cristalul şi i-am şoptit lui Chad: „Înţelegi de ce este aşa de important să rămânem curaţi şi puri?“. El a răspuns cu pioşenie: „O, da, mamă, înţeleg“.

Acel moment a fost aşa de puternic, încât doresc ca fiecare tânăr şi tânără, fiecare tânăr adult, fiecare adult şi fiecare dintre noi să simtă şi să ştie importanţa de a trăi o viaţă demnă şi pură. Într-adevăr, trăirea unei vieţi demne este ceea ce ne califică să îndeplinim misiunile noastre individuale pe pământ.

Misiunea noastră personală a început cu mult înainte de a veni pe pământ. În viaţa premuritoare, am fost chemaţi şi pregătiţi să trăim pe pământ într-o perioadă în care ispita şi provocările vor fi cele mai mari. Aceasta a fost „potrivit cu marea [noastră] credinţă şi cu faptele [noastre] bune“, „fiind lăsaţi să [alegem] binele“.¹ Am înţeles planul Tatălui nostru şi am ştiut că este bun. Nu numai că l-am ales, ci l-am şi apărat. Am ştiut că misiunea noastră pe pământ va fi plină de ispite, provocări şi greutăţi, dar am ştiut, de asemenea, că vom fi binecuvântaţi prin plinătatea Evangheliei, prin profeţii în viaţă şi prin îndrumarea Duhului Sfânt. Am ştiut şi am înţeles că succesul nostru pe pământ va fi determinat de demnitatea şi puritatea noastră.

Ce înseamnă să fii demn? În Cartea lui Mormon, tatăl lui Lamoni a implorat: „Ce trebuie să fac pentru ca să pot avea această viaţă veşnică despre care ai vorbit?“.² După aceea, regele a făcut o promisiune Domnului spunând: „Eu voi abandona toate păcatele mele pentru ca să Te pot cunoaşte pe Tine“.³ Îndată ce tatăl lui Lamoni a înţeles cine era şi ce rol avea în planul măreţ, demnitatea a devenit dorinţa inimii lui.

Pentru a deveni demni, facem alegeri care ne vor permite să ne întoarcem în prezenţa Tatălui nostru Ceresc. Facem acele lucruri care ne vor da dreptul să pretindem toate binecuvântările pe care El le păstrează pentru noi. Acesta este motivul pentru care suntem aici pe pământ – „pentru a vedea dacă [noi vom] face toate lucrurile pe care Domnul… [ni] le va porunci“.⁴ Prin credinţa noastră în Domnul Isus Hristos putem rezista ispitelor.⁵ Credinţa noastră ne va permite să evităm răul. Acesta ni se va părea respingător pentru că „lumina este atrasă de lumină“ şi „virtutea iubeşte virtutea“.⁶

Pentru a deveni neîntinaţi de lume este necesară nu doar credinţa, ci şi pocăinţa şi supunerea. Ni se cere să trăim conform standardelor şi să facem acele lucruri care ne vor îndreptăţi să avem însoţirea permanentă şi îndrumarea Duhului Sfânt, pentru că Spiritul nu poate locui în temple nesfinţite.⁷

Un tânăr pe care îl cunosc, a spus: „Este însă, mult prea greu. Să trăieşti conform standardelor în lumea mea nu este ceva real. Este însă, mult prea greu“. Totuşi, ştiind că suntem fii şi fiice ale lui Dumnezeu, trebuie să ne străduim pentru demnitate. Un alt grup de tineri au adoptat motoul: „Pot face lucruri grele“. Ei îşi înţeleg identitatea, misiunea, izvorul îndrumării şi primesc tărie prin ţinerea legămintelor lor. De asemenea, ei înţeleg că, atunci când fac o greşeală, se pot schimba! Satana vrea ca noi toţi să credem că pocăinţa nu este posibilă. Acest lucru este total neadevărat. Salvatorul a promis iertarea.⁸ În fiecare săptămână, luarea din împărtăşanie în demnitate face posibil ca fiecare dintre noi să devină curat şi pur atunci când facem legământul de a „[ne aminti] totdeauna de [Salvator] şi [de a ţine] poruncile pe care El le-a dat“.⁹ Evanghelia lui Isus Hristos este simplă şi ni se dau uneltele cu care să străbatem calea strâmtă şi îngustă. Calea este clară: „Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară“.¹⁰

Acum 38 de ani, soţul meu şi cu mine am fost căsătoriţi în templul Salt Lake de către preşedintele Gordon B. Hinckley. Sfatul şi îndrumarea pe care ni le-a dat în acea zi au devenit o sursă de lumină călăuzitoare pentru vieţile noastre. Când am părăsit templul ca soţ şi soţie, am mers într-un parc lângă templu şi am consemnat într-un jurnal cuvintele înţelepte pe care le-am primit. Ne-a sfătuit să ne amintim mereu de rugăciuni, noaptea şi dimineaţa; să ne rugăm ca un cuplu şi ca o familie. Ne-a sfătuit să plătim mereu o zeciuială completă şi cinstită. Ne-a sfătuit să citim scripturile zilnic şi să punem în practică principiile acestora în viaţa noastră. Şi ne-a sfătuit să rămânem demni. El a spus: „Trăiţi întotdeauna în aşa fel, încât atunci când aveţi nevoie de binecuvântările Domnului, să-L rugaţi şi să le primiţi pentru că sunteţi demni“. El a mai spus: „Vor veni vremuri în viaţa dumneavoastră când veţi avea nevoie de ’binecuvântări imediate’. Va trebui să fiţi trăiţi astfel, încât ele să vă fie oferite – nu din milă, ci pentru că sunteţi demni“. Nu am înţeles atunci ce înseamnă aceasta, dar în cei 38 de ani care au urmat, I-am cerut Tatălui Ceresc multe ’binecuvântări imediate’. Zilnic, aceste obiceiuri sfinte şi practici corecte ne-au ajutat să mergem pe calea care duce înapoi în prezenţa Tatălui nostru. Şi, astăzi, spun: „Îţi mulţumim, Doamne, Tatăl nostru, / Pentru că ne-ai trimis un profet. / Pentru cel ce azi ne îndrumă, / Zilele noastre înţelept“.¹¹

Demnitatea personală este esenţială pentru a intra în templele Sale sfinte şi pentru ca, în cele din urmă, să devenim moştenitori a „tot… ce are Tatăl“.¹² Domnul a spus: „Virtutea să înfrumuseţeze, fără încetare, gândurile tale; atunci, încrederea ta va creşte puternic în prezenţa lui Dumnezeu“.¹³ Când procedăm astfel, putem intra cu încredere în templele sfinte ale lui Dumnezeu, având cunoaşterea că suntem demni pentru a merge acolo unde merge Însuşi Domnul. Atunci când suntem demni, nu numai că putem intra în templu, dar şi spiritul templului intră în noi. Promisiunile Domnului de salvare şi fericire devin ale noastre – şi misiunea noastră pe pământ devine a Sa.

Chiar luna trecută, fiul nostru cel mai mic, Chad, s-a dus la templu cu o fată frumoasă, tânără, demnă pentru a se căsători pentru timp şi eternitate. În timp ce el i-a luat mâna şi au îngenuncheat la altar, m-am uitat în oglinzile din ambele părţi şi am dorit să-i şoptesc din nou: „Înţelegi de ce este atât de important să fii curat şi pur?“ Dar, de data aceasta, nu a trebuit să-i reamintesc pentru că Spiritul i-a şoptit acest lucru.

Tineri de viţă nobilă, uitaţi-vă prin ferestrele veşniciei! Vedeţi-vă în templele sfinte ale Domnului. Vedeţi-vă trăind vieţi demne şi pure. Generaţii depind de voi! Mărturisesc că putem să fim demni datorită puterii ispăşirii lui Isus Hristos care ne mântuieşte şi ne dă această posibilitate. Mă rog ca acest lucru să poată fi spus de fiecare dintre noi: „Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcaţi în alb, fiindcă sunt vrednici“.¹⁴ În numele lui Isus Hristos, amin.