Veşnic îmbrăţişaţi de dragostea Lui

Când am primit chemarea aceasta, m-am rugat la Tatăl Ceresc pentru a mă ajuta să ştiu ce nevoi au surorile din Biserică. Am primit o puternică mărturie că, noi, fiicele Sale, avem nevoie să ştim că El ne iubeşte. Trebuie să ştim că El vede binele din noi. Cunoaşterea dragostei Sale, ne încurajează să mergem înainte, ne asigură din nou că suntem ai Lui şi ne confirmă că El are grijă de noi chiar când greşim şi ne poticnim temporar.

Mi s-a confirmat acest mesaj când am depus mărturia mea în cadrul sesiunii de duminică după amiază a Conferinţei Generale din aprilie 2002. În acea dimineaţă, mi s-a spus că s-ar putea ca elder David B. Haight să nu poată participa la conferinţă. Dacă aceasta s-ar fi întâmplat, aş fi avut cinci minute pentru a-mi depune mărturia. M-am rugat foarte mult pentru elder Haight în acea zi! Duminică dimineaţă, l-am văzut venind la Centrul de Conferinţe şi am început să mă relaxez – până în momentul în care el a ieşit din sală în timpul imnului interpretat de congregaţie. În acea după amiază, pe podium, când m-am ridicat, ecranul teleprompterului era alb! Dar mesajul care continua să-mi vină în minte şi în inimă era despre necesitatea ca femeile să simtă dragostea Domului în viaţa lor de zi cu zi. Era mesajul care ştiam că trebuie să-l transmit în acea zi, şi continuă să fie mesajul nostru.

Am fost impresionată de atenţia cu care aţi răspuns personal la această sarcină. Vă mulţumesc pentru că aţi împărtăşit modul în care acest mesaj a binecuvântat viaţa dumneavoastră. Cuvintele dumneavoastră au confirmat faptul că fiecare dintre dumneavoastră are dreptul – şi are nevoie – să simtă dragostea Domnului în viaţa ei zilnică.

Tatăl nostru Ceresc ne-a iubit înainte de a veni pe acest pământ. Eu ştiu că El ne iubeşte, dragi surori, la fel cum Îl iubeşte pe Fiul Său, Isus Hristos. Această dragoste nu se va schimba niciodată – ea este constantă. Vă puteţi baza pe ea. Noi putem avea încredere în ea.

La fel cum ne aminteşte motto-ul Societăţii de Alinare: „caritatea niciodată nu piere“, trebuie să credem că dragostea lui Hristos nu ne va părăsi niciodată. Tot ceea ce facem în cadrul Societăţii de Alinare trebuie să reflecte dragostea Salvatorului nostru şi dragostea Tatălui nostru Ceresc. Această mare dragoste trebuie să fie sursa motivării noastre de a sluji altora. Trebuie să fie atât punctul nostru de plecare, cât şi punctul nostru de sosire!

Am auzit despre o tânără mamă cu cinci copii mici care a chemat la telefon o soră mai în vârstă, mentorul ei valoros, şi a întrebat: „Putem face o plimbare?“. Prietena ei a ştiut că aceasta înseamnă că ea avea nevoie să vorbească. La jumătatea unui drum şerpuit de aproximativ 13,0 km, tânăra mamă, în final, a spus: „Eu chiar nu pot să simt că sunt demnă de dragostea Sa; cum este posibil ca El să mă iubească?“. Dragi surori, aceasta era o femeie care făcuse legăminte în templu şi care era activă în Biserică. Şi totuşi, ea încă se simţea nedemnă de dragostea Sa. Sora care era mai în vârstă i-a răspuns repede: „Desigur, El te iubeşte. Tu eşti fiica Lui“.

Respingeţi frecvent dragostea Domnului pe care El o revarsă asupra noastră cu mult mai multă abundenţă decât suntem doritori să primim? Credeţi că trebuie să fim perfecţi pentru a merita dragostea Sa? Când ne permitem să simţim că suntem “[îmbrăţişaţi] pentru veşnicie în braţele dragostei Lui“,¹ ne simţim în siguranţă şi realizăm că nu trebuie să fim, imediat, perfecţi. Trebuie să înţelegem că perfecţiunea este un proces. Aceasta este o Evanghelie de progres veşnic şi noi trebuie să ne amintim să apreciem călătoria. „Veşnic“ înseamnă fără început şi fără sfârşit, astfel încât îmbrăţişarea dragostei Sale este acolo pentru noi în fiecare zi. Amintiţi-vă că este constantă – chiar când nu o recunoaştem. Îmi place cum descrie Nefi acest mare dar: „Dragostea lui Dumnezeu… se răsfrânge în inimile copiilor oamenilor; de aceea, ea este de dorit mai presus de toate lucrurile… şi cea mai plăcută sufletului“.² Mărturisesc că acest lucru este adevărat.

Ştiu că poate sunt unele care cu greu îşi imaginează cum arată dragostea Sa. Gândiţi-vă la o mamă cu copilul ei nou-născut. Îmbrăţişarea caldă, sigură, plină de grijă şi de pace ne poate ajuta să înţelegem ce înseamnă să fii îmbrăţişat de braţele dragostei Sale. O tânără soră din cadrul Societăţii de Alinare a scris: „Numai în dragostea mamei mele înţeleg mai bine magnitudinea şi puterea dragostei Salvatorului“.

Dragi mame, puteţi vedea cât este de important să-i învăţaţi acest adevăr pe copiii dumneavoastră? Când vă îmbrăţişaţi copiii cu dragostea dumneavoastră, ei vor întrezări dragostea Lui. Preşedintele Gordon B. Hinckley ne-a îndemnat „Iubiţi-L pe Domnul Dumnezeul nostru, şi iubiţi-L pe Fiul Său şi fiţi veşnic recunoscători pentru dragostea Lor faţă de noi. Când altă dragoste se stinge, va exista acea dragoste a lui Dumnezeu strălucitoare, sublimă, nepieritoare, pentru fiecare dintre noi şi dragostea Fiului Său, care Şi-a dat viaţa“³ pentru noi.

O mamă care cunoaşte legătura ei cu Dumnezeu îi ajută pe copiii ei să-L cunoască şi să fie îmbrăţişaţi de dragostea Lui. Am fost emoţionată de comentariile împărtăşite de o fiică la funeraliile mamei sale în vârstă de 100 de ani: „Când eram adolescentă, încercând să-mi fac lecţiile, mergeam în bucătărie unde mama mea călca. Îi prezentam diferite opţiuni posibile pentru studiile mele… Ea asculta tot ce îi spuneam. Noi discutam posibilităţile… şi, după aceea, ea spunea: ’Bine, Cathy, te-ai rugat cu privire la aceasta?’ Acest gen de întrebare mă cam tulbura şi ezitam, apoi, adăugam: ’Trebuie să mă rog pentru orice lucru?’ Ea răspundea simplu: ’Eu aşa fac’“.⁴

Această mamă asculta. Ea împărtăşea credinţa ei în Domnul, dădea un exemplu, ea împărtăşea aşteptările ei pentru fiica ei de a se reîntoarce permanent către Domnul. Când ne apropiem de Domnul, simţim dragostea Lui mai aproape de noi. Dragi mame, învăţaţi-i pe copiii dumneavoastră să-L includă totdeauna pe Domnul în vieţile lor şi ajutaţi-i să recunoască influenţa Lui plină de dragoste.

Mama mea şi cu mine am primit binecuvântarea noastră patriarhală împreună. Aveam 20 de ani şi mama mea 49. Nu voi uita niciodată aceea zi – modul în care patriarhul şi-a pus mâinile pe capul mamei mele şi i-a spus cât de des viaţa ei i-a fost cruţată în timpul acceselor de febră reumatică, boală de inimă şi multe alte boli. El a repovestit viaţa ei, enumerând momentele în care ea îi binecuvântase pe alţii. El i-a povestit despre lucruri pe care Domnul le avea păstrate pentru ea şi i-a oferit îndrumare pentru ceea ce trebuia să facă. Cunoşteam viaţa mamei mele; şi ascultam cum acest patriarh, care nu o cunoştea, descria viaţa ei. Această experienţă a fost o mărturie pentru mine că Dumnezeu trăieşte, că ne iubeşte şi că El ne cunoaşte personal. Am simţit dragostea Domnului pentru mama mea – şi pentru mine – în acea zi memorabilă.

Cea mai mare dovadă a dragostei Salvatorului nostru pentru noi este ispăşirea Sa. Dragostea Lui se revarsă din plin cu graţie, răbdare, suferinţă îndelungată, milă şi iertare.

În calitate de bunici, avem o responsabilitate sacră de a ne îmbrăţişa nepoţii noştri cu dragoste. Când o fetiţă în vârstă de trei ani a fost obraznică, bunica ei a învăţat-o: „Nu vorbi în felul acesta cu bunica ta – deoarece o să fim prietene milioane şi milioane de ani“. Nu este cel mai bun lucru să fii bunică? Amintiţi-vă, dragi surori, dragostea şi legămintele ne leagă ca familii veşnice.

Dragostea Domnului ne este deseori acordată prin alţii când ei răspund la îndemnurile Spiritului. Auzim noi şi urmăm noi aceste îndemnuri?

Datorită greutăţilor financiare, o soră a fost obligată să se mute din casa ei dragă şi din episcopie, după ce locuise acolo timp de 22 de ani. Acest lucru a fost dureros. Despre prima ei duminică, în cadrul noii episcopii, ea a spus: „M-am simţit foarte singură, chiar dacă eu cunoşteam câteva persoane. Am fost una dintre primele sosite în acea dimineaţă la Societatea de Alinare. M-am aşezat şi am privit surorile cum intrau şi îşi ocupau locurile. Toate păreau că aveau nevoie de propriul lor rând, nu doar de propriul lor loc. Ele nu s-au aşezat una lângă alta şi nu s-au aşezat lângă mine. Mă simţeam ca o insulă“. Dragi surori, de ce facem aceasta una alteia?! Sora a continuat: „Apoi, Liza a intrat. Faţa ei s-a luminat când m-a văzut şi s-a repezit spre mine, s-a aşezat pe scaun lângă mine, şi-a pus braţul în jurul meu şi m-a îmbrăţişat. Este uimitor cât de mult poate însemna un mic gest ca acela. „ Căldura ei“ – şi aş adăuga dragostea ei – „a spălat toată singurătatea mea“.

Mă tem că uneori vedem dragostea lui Dumnezeu doar în evenimentele mari din timpul vieţii noastre; noi trebuie, de asemenea, să observăm dragostea Lui în cele mai mici lucruri. Nu subestimaţi capacitatea dumneavoastră de a împărtăşi dragostea Lui printr-un gest simplu, pur, cum ar fi faptul de a vă aşeza lângă o altă soră şi de a o face să se simtă binevenită.

Simţiţi dumneavoastră dragostea Domnului în viaţa dumneavoastră? Felul în care simt eu dragostea Lui poate fi diferit de modul în care o simţiţi dumneavoastră. Cheia constă în a ajunge să înţelegeţi cum simţiţi dumneavoastră această dragoste. Şi dacă aţi simţit-o, fiţi doritoare s-o împărtăşiţi.

În calitatea noastră de preşedinţie, am vizitat coasta Golfului devastat de uraganul Katrina. Într-o seară la gura sobei, stăteam la pupitru şi am simţit că fiecare soră care era prezentă avea nevoie de cineva care literalmente să îi întindă o mână şi să o întărească. După adunare, sora Hughes, sora Pingree şi cu mine am stat la uşi diferite şi am îmbrăţişat fiecare soră când ieşea. Am vrut în mod simplu să ne exprimăm dragostea noastră faţă de ele. Oricăreia dintre acele surori care ne ascultă în această seară îi spun: am părăsit capela dumneavoastră simţindu-ne reînnoite datorită dragostei lui Dumnezeu pe care aţi împărtăşit-o cu noi. Vă mulţumesc că aveţi grijă una de alta – şi de noi trei!

În rugăciunile mele de dimineaţă, Îi cer Tatălui Ceresc să-Şi reverse dragostea Lui asupra mea, astfel încât să pot îndeplini lucrarea Sa din toată inima. Ştiu că am fost binecuvântată datorită acestei cereri zilnice. Ca surori în Societatea de Alinare, trebuie să ne străduim să demonstrăm dragostea lui Hristos care totdeauna a căutat să-L mulţumească pe Tatăl Său îndeplinindu-I voinţa. Dragi surori, trebuie să facem orice efort pentru a urma exemplul Lui suprem – pentru a demonstra o asemenea dragoste prin gândurile noastre, prin cuvintele noastre, prin faptele noastre – în toate lucrurile pe care le facem. Nu trebuie să permitem ca mândria sau vanitatea, egoismul sau lucrurile personale să înlocuiască întinderea mâinii către alţii în dragoste. Simplu şi profund, trebuie să ne permitem mai întâi nouă să fim îmbrăţişate de dragostea lui Dumnezeu. Facem acest lucru acceptând ispăşirea veşnică a Salvatorului. După aceea, putem extinde cercul pentru a include familia noastră şi pe alţii. Un asemenea cerc este, cu adevărat, cerul.

Dragele mele surori, Dumnezeu să vă binecuvânteze pentru a simţi dragostea Lui în fiecare zi în timp ce vă respectaţi legămintele dumneavoastră, daţi dovadă de caritate şi vă întăriţi familiile. În numele lui Isus Hristos, amin.