Sfintele scripturi: puterea lui Dumnezeu pentru salvarea noastră

Sfintele scripturi sunt cuvântul lui Dumnezeu ce ne-a fost dat pentru salvarea noastră. Scripturile sunt esenţiale în primirea unei mărturii despre Isus Hristos şi Evanghelia Sa. Scripturile care ne-au fost date de către Dumnezeu în zilele din urmă sunt Vechiul Testament, Noul Testament, Cartea lui Mormon, Doctrină şi legăminte şi Perla de mare preţ. Aceste cronici sacre mărturisesc despre Salvator şi ne conduc la El. Acesta este motivul pentru care marii profeţi, ca Enos, s-au rugat Domnului cu credinţă pentru păstrarea scripturilor.

Deschideţi împreună cu mine Cartea lui Mormon? Uitaţi-vă pe pagina de titlu. Citim că este „scrisă sub formă de poruncă, prin spiritul profeţiei şi al revelaţiei“. A apărut „prin harul şi puterea lui Dumnezeu“, iar traducerea ei a fost făcută „prin harul lui Dumnezeu“ – cu ajutorul Duhului Sfânt. Ne arată „ce lucruri măreţe a făcut Domnul“, pe care ne-a permis să le cunoaştem „pentru [a cunoaşte] legămintele Domnului“, pentru ca noi să nu fim „alungaţi pentru totdeauna“. Dar, cel mai important, a fost scrisă pentru a ne convinge că „Isus este Hristosul, Dumnezeul cel Veşnic“.

Să întoarcem din nou pagina, la introducere. Aici învăţăm că această cronică profetică este „un volum de scriptură sfântă comparabil cu Biblia“. Ea conţine „plenitudinea nepieritoarei Evanghelii, înfăţişează planul salvării şi [ne spune] ce trebuie să [facem] pentru a câştiga pace în această viaţă şi mântuire veşnică în viaţa viitoare“. Ne promite fiecăruia dintre noi că „toţi cei ce vor veni la [Salvator] şi se vor supune legilor şi rânduielilor Evangheliei Sale pot fi salvaţi“.

Care este rolul vital al acestei cărţi sacre în zilele noastre? Care este mesajul său referitor la scopul tuturor scripturilor?

Pe prima pagină din 1 Nefi – chiar prima carte din Cartea lui Mormon – învăţăm că Lehi, cu aproximativ 600 de ani î.H., a fost îndrumat de Dumnezeu să-şi ia familia şi să fugă în pustiu. Dar Lehi nu a ajuns prea departe înainte ca Domnul să-i fi poruncit să-şi trimită fiii înapoi. De ce? Pentru a recupera scripturile, plăcile de aramă, care erau atât de importante, fiii lui Lehi şi-au riscat viaţa şi şi-au pierdut toate avuţiile! În cele din urmă, ajutorul Domnului şi credinţa lui Nefi au fost acelea care au adus plăcile în mâinile sale. Când Nefi şi fraţii săi s-au întors, Lehi, tatăl lor, s-a bucurat şi a început să cerceteze scripturile sfinte „de la început“ şi „[a] aflat că ele erau vrednice de dorit; da, chiar de mare valoare… încât [Lehi şi urmaşii săi] [puteau] să [păstreze] poruncile Domnului pentru copiii [lor]“¹.

Cu siguranţă, plăcile de aramă erau o cronică a strămoşilor lui Lehi, care conţinea limba lor, genealogia lor şi, ceea ce este mai important, Evanghelia predată de către profeţii cei sfinţi ai lui Dumnezeu. Pe măsură ce Lehi a cercetat plăcile, a învăţat ceea ce noi toţi învăţăm prin studiul scripturilor:

• cine suntem;

• ce putem să devenim;

• profeţiile pentru noi şi pentru urmaşii noştri;

• poruncile, legile, rânduielile şi legămintele conform cărora trebuie să trăim pentru a obţine viaţă veşnică;

• cum trebuie să trăim pentru a îndura până la sfârşit şi pentru a ne întoarce cu cinste la Tatăl nostru Ceresc.

Atât de esenţiale sunt aceste adevăruri încât Tatăl Ceresc le-a dat lui Lehi şi lui Nefi viziuni care au comparat, într-un mod atât de grăitor, cuvântul lui Dumnezeu cu o bară de fier. Atât tatăl, cât şi fiul au învăţat că ţinerea de acest îndrumător puternic, ferm şi demn de încredere este singura modalitate de a rămâne pe cărarea strâmtă şi îngustă care conduce la Salvatorul nostru.

Câteva capitole din Cartea lui Mormon le sunt dedicate lui Lehi şi Nefi care au pus în practică această lecţie – cercetând scripturile şi citând din ele. În mod clar, ei au vrut ca noi şi familiile lor să înţelegem importanţa scripturilor, în mod special importanţa profeţiilor lui Isaia despre restaurarea Evangheliei şi despre apariţia cronicii lor – Cartea lui Mormon – în zilele noastre.

Cartea lui Mormon descrie cum au preţuit sau cum au dispreţuit scripturile câteva civilizaţii, începând chiar cu familia lui Lehi. Deoarece Lehi ar fi fost capturat de către babilonieni, Domnul i-a poruncit lui Lehi să fugă din Ierusalim şi să călătorească peste mare, către ţara făgăduinţei, într-o corabie proiectată într-un mod divin. Însă copiii lui Lehi s-au despărţit cu amărăciune în două grupuri rivale. Cei care l-au urmat pe neprihănitul Nefi – nefiţii – au păstrat scripturile atunci când s-au despărţit de lamaniţi, iar „sufletele lor erau iluminate de lumina cuvântului nepieritor [al lui Dumnezeu]“².

Însă Laman şi Lemuel – şi urmaşii lor, lamaniţii – au respins scripturile şi au mers în întunericul ignoranţei, al certurilor şi al distrugerii. La 400 de ani după naşterea lui Isus Hristos, nefiţii au respins, de asemenea, cuvântul lui Dumnezeu, rătăcind în necredinţă şi fiind distruşi, încheind astfel aproximativ 1.000 de ani de civilizaţie nefită.

Cartea lui Eter ne prezintă istoria unei civilizaţii, iarediţii, care a părăsit lumea cea veche în timpul Turnului Babel, cu aproximativ 2.200 de ani î. H. Domnul i-a îndrumat să călătorească peste mare către ţara făgăduinţei în corăbii proiectate în mod divin. Atât timp cât iarediţii au fost neprihăniţi, au fost binecuvântaţi; iar când ei au respins cuvântul Domnului şi au refuzat să se pocăiască, Spiritul Domnului a încetat să se mai străduiască cu ei. În cele din urmă, ei s-au îndepărtat de căile Domnului şi s-au distrus unul pe celălalt cu aproximativ 600 de ani î.H., încheind astfel aproximativ 1.600 de ani de civilizaţie iaredită.

Lehi a sosit în ţara făgăduită cam în acelaşi timp cu distrugerea iarediţilor. După câţiva ani, încă o civilizaţie, Mulec şi cei care l-au urmat, a sosit, de asemenea, în ţara făgăduită. Ei l-au găsit pe ultimul supravieţuitor iaredit la care se face referire, un rege numit Coriantumr. Muleciţii nu au adus nici o scriptură cu ei; astfel, după aproximativ 400 de ani, atunci când Mosia şi nefiţii i-au găsit, limba muleciţilor era stâlcită şi ei îşi pierduseră credinţa în Creatorul lor. Ei nu ştiau cine sunt. Când muleciţii au înţeles că Domnul i-a trimis pe nefiţi cu plăcile de aramă, care conţineau cronicile scripturale ale iudeilor, s-au bucurat şi s-au alăturat civilizaţiei nefite.

Soarta acestor civilizaţii, aşa cum este menţionată în scripturi, mărturiseşte lumii întregi: dacă nu avem cuvântul lui Dumnezeu sau dacă nu ne prindem cu toată puterea de el şi nu-i acordăm atenţie, vom rătăci pe cărări necunoscute şi vom fi pierduţi ca indivizi, ca familii şi ca popoare.

Cu vocea unuia care strigă din ţărână, profeţii Domnului ne vorbesc nouă, celor care trăiesc în ziua de astăzi – studiaţi scripturile! Studiaţi-le, comportaţi-vă în acord cu învăţăturile lor, puneţi-le în practică în viaţa dumneavoastră, găsiţi bucurie în ele şi ospătaţi-vă din ele. Nu „ciuguliţi“ din ele. Ele sunt „puterea lui Dumnezeu pentru salvare“³ care ne conduce înapoi la Salvatorul nostru, Isus Hristos.

Dacă Salvatorul ar fi în trup printre noi în ziua de astăzi, El ne-ar învăţa din scripturi la fel cum a făcut-o atunci când a trăit pe pământ. În sinagoga din Nazaret, „I s-a dat cartea prorocului Isaia… Atunci a început să le spună: ’Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din scriptură, pe care le-aţi auzit’“⁴. Mai târziu, când saducheii şi fariseii au adresat o întrebare dificilă, „Isus le-a zis: ’Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici scripturile, nici puterea lui Dumnezeu’“⁵. După învierea Sa, pe drumul către Emaus, „[ucenicii Săi] şi-au zis unul către altul: ’Nu ne ardea inima în noi, când ne vorbea pe drum şi ne deschidea scripturile?’“⁶. Pentru ucenicii Săi, de atunci şi de acum, vorbele Sale sunt clare: „Cercetaţi scripturile, pentru că… tocmai ele mărturisesc despre Mine“⁷ – o mărturie născută prin intermediul Duhului Sfânt, pentru că „prin puterea Duhului Sfânt veţi putea voi cunoaşte adevărul tuturor lucrurilor“⁸.

Dragi fraţi şi surori, vă mărturisesc faptul că scripturile au fost „păstrate şi transmise [pentru noi] de către mâna Domnului“, „pentru un scop înţelept pentru El“⁹. Lehi a profeţit: „Aceste plăci de aramă nu trebuie să piară niciodată; şi nici nu trebuie să se şteargă odată cu trecerea timpului“¹⁰. Domnul a făcut legământ cu Enos să le păstreze şi să le transmită „la timpul ales de El“¹¹. Despre Cartea lui Mormon, profetul Moroni a spus că a fost „scrisă şi pecetluită şi ascunsă pentru Domnul pentru a nu putea fi distrusă“¹². Scripturile pe care le avem profeţesc şi fac promisiuni care s-au împlinit în zilele noastre.

Ce binecuvântare glorioasă! Căci, atunci când vrem să vorbim cu Dumnezeu, ne rugăm. Iar atunci când vrem ca El să ne vorbească, cercetăm scripturile sfinte, deoarece cuvintele Sale sunt spuse prin intermediul profeţilor Săi. Atunci, El ne va învăţa pe măsură ce ascultăm de îndemnurile Spiritului Sfânt.

Dacă nu I-aţi auzit vocea vorbindu-vă în ultimul timp, întoarceţi-vă către scripturi cu o nouă perspectivă şi ascultaţi ca şi cum ar fi pentru prima dată. Ele sunt cele care ne menţin spiritualitatea. În spatele izolării datorate Cortinei de Fier, sfinţii au supravieţuit pentru că I-au auzit vocea prin intermediul scripturilor. În alte părţi ale lumii, când membrii nu au putut să meargă la Biserică pentru o perioadă, aceştia au continuat să-L preaslăvească pe Dumnezeu pentru că I-au auzit vocea prin intermediul scripturilor. De-a lungul tuturor războaielor din timpul secolului trecut, precum şi în timpul conflictelor care au loc în ziua de astăzi, sfinţii din zilele din urmă au supravieţuit şi supravieţuiesc pentru că au auzit şi aud vocea Sa prin intermediul scripturilor. Pentru că Domnul a spus: „Scripturile vor fi date… pentru salvarea aleşilor Mei; Pentru că ei vor auzi glasul Meu şi Mă vor vedea şi nu vor adormi şi vor suporta ziua venirii Mele; pentru că ei vor fi purificaţi, chiar cum sunt Eu pur“¹³.

Cu peste două mii de ani în urmă, Isaia a scris cuvântul lui Dumnezeu: „Du-te acum – zice Domnul – de scrie aceste lucruri înaintea lor pe o tăbliţă şi sapă-le într-o carte, ca să rămână până în ziua de apoi, ca mărturie pe vecie şi în veci de veci“¹⁴. Acel timp a sosit. Această lume are nevoie de scripturi în ziua de astăzi. Înainte de venirea Salvatorului, a fost necesar ca toţi copiii lui Dumnezeu să fie instruiţi în legea pregătitoare a lui Moise, care a permis „ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte“¹⁵. Mulţi oameni din această lume încă trăiesc după acea lege care provoacă teamă, iar dovada acestui fapt se găseşte în jurul nostru.

Noi declarăm fără teamă că răspunsul pentru teroarea, distrugerea şi chiar pentru genocidul din aceste zile din urmă se găseşte în scripturi. Evanghelia din Vechiul Testament este împlinită în Noul Testament. Profeţiile din Biblie se împlinesc în Cartea lui Mormon. Doctrina şi legămintele şi Perla de mare preţ mărturisesc despre plenitudinea Evangheliei care există acum pe pământ.

Începând cu Genesa şi până la Maleahi şi de la Moise până la Avraam, s-a profeţit despre venirea Salvatorului. Începând cu Evanghelia după Matei şi până la Apocalipsa, de la Nefi la Moroni şi de la Joseph Smith până la preaiubitul nostru profet în viaţă, preşedintele Gordon B. Hinckley, toţi profeţii au mărturisit că Isus Hristos, mult aşteptatul Mesia, a venit şi va veni din nou. În El „lucrurile vechi sunt terminate, iar toate lucrurile au devenit noi“¹⁶. Prin intermediul scripturilor, Evanghelia Sa nouă şi nepieritoare declară: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi“¹⁷. „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blesteamă, faceţi bine celor ce vă urăsc, rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc“¹⁸. „Vouă vi se cere să-i iertaţi pe toţi oamenii“¹⁹. Pentru că aceasta este Evanghelia Salvatorului nostru, care este uns „să [tămăduiască] pe cei cu inima zdrobită, să [propovăduiască] robilor de război slobozirea şi… să [dea] drumul celor apăsaţi“²⁰.

La sfârşitul Cărţii lui Mormon, Moroni se uită în mod simbolic la ultima rămăşiţă a poporului său. El a ştiut că distrugerea lor ar fi putut fi evitată dacă ei nu ar fi uitat de cuvântul cel sfânt al lui Dumnezeu şi nu ar fi pierdut Spiritul Domnului. Este de mirare faptul că Moroni ne scrie nouă personal, dumneavoastră şi mie, implorându-ne să cerem binecuvântările scripturilor?

„Iar atunci când voi veţi primi aceste lucruri, eu vă îndemn pe voi să-L întrebaţi pe Dumnezeu, Tatăl Veşnic, în numele lui Hristos, dacă aceste lucruri sunt adevărate; şi dacă voi veţi întreba cu inima sinceră, cu intenţie adevărată, având credinţă în Hristos, El vă va arăta adevărul prin puterea Duhului Sfânt. Şi prin puterea Duhului Sfânt veţi putea voi cunoaşte adevărul tuturor lucrurilor“²¹.

Trăim în zilele din urmă, dragi fraţi şi surori, în plenitudinea timpurilor. Trebuie să ne amintim că deţinem controlul asupra a ceea ce suntem, indiferent de cât de dificilă devine lumea. Asemănător celor din 1 Nefi, cei fideli şi credincioşi vor putea să reziste săgeţilor de foc ale duşmanului atunci când acesta va fi dezlegat pe pământ²². În ciuda întregii agitaţii din lume, atunci când Salvatorul va veni la templul Său, aşa cum a făcut-o în Cartea lui Mormon, cei care sunt fideli şi credincioşi vor fi acolo. Mă rog ca noi să fim printre ei, în numele lui Isus Hristos, amin.