Marele plan al fericirii

Când eram diacon, aşa cum mulţi dintre dumneavoastră tineri băieţi sunteţi, tatăl meu şi cu mine am urcat la un râu de munte pentru a pescui păstrăvi. În timp ce tata a pus momeala în cârligul undiţei mele, mi-a spus că trebuia să înfig cârligul în gura peştelui atunci când acesta încerca să ia momeala, altfel peştele ar fi scăpat. Nu înţelesesem ce însemna să înfig cârligul, aşa că el mi-a explicat că acel cârlig trebuia să fie fixat bine în gura peştelui când acesta muşca din momeală pentru ca să nu scuture nodul cârligului şi, de asemenea, că acel cârlig urma să fie bine înfipt dacă eu aş fi tras rapid de undiţă atunci când peştele încerca să muşte momeala. Eu vroiam într-adevăr să prind un peşte, aşa că m-am aşezat pe malul acelui râu de munte, gata de acţiune, cu fiecare muşchi încordat, aşteptând acea mişcare clară de la capătul undiţei mele care să-mi indice că peştele încearcă să muşte momeala. După câteva minute, am văzut o mişcare la capătul undiţei mele şi, în acel moment, am tras brusc undiţa cu toată forţa mea, aşteptând să am parte de o luptă mare cu peştele. Spre surprinderea mea, am privit cum acel păstrăv amărât – având cârligul bine înfipt în gură – era lansat din apă în aer, pe deasupra capului meu, şi cum a aterizat pe pământ, zbătându-se în spatele meu.

Am remarcat două lucruri din experienţa aceea. Primul, un peşte care nu se află în apă este nefericit. Deşi branhiile sale, aripioarele sale înotătoare şi coada sa funcţionează foarte bine în apă, acestea sunt total nefolositoare pe uscat. Al doilea: nefericitul peşte pe care l-am prins în acea zi a murit deoarece a fost înşelat de faptul că a tratat ceva foarte periculos – chiar fatal – ca fiind ceva de preţ sau ca pe ceva care era suficient de uimitor, încât să justifice o privire mai îndeaproape şi de ce nu, o muşcătură.

Dragii mei fraţi din Preoţia aaronică, sunt două lecţii care trebuie învăţate din aceasta. Prima, un scop fundamental al vieţii dumneavoastră, aşa cum Lehi ne-a învăţat, este acela de a „avea bucurie“ (2 Nefi 2:25). Pentru a avea bucurie, dumneavoastră trebuie să înţelegeţi că, în calitate de copil al Tatălui dumneavoastră Ceresc, aţi moştenit trăsături divine şi nevoi spirituale – şi la fel cum peştele are nevoie de apă, dumneavoastră aveţi nevoie de Evanghelie şi de însoţirea Duhului Sfânt pentru a fi cu adevărat şi pe deplin fericiţi. Deoarece sunteţi din neamul lui Dumnezeu (vezi Faptele apostolilor 17:28), faptul de a face un lucru greşit după care să vă simţiţi bine este incompatibil cu trăsătura dumneavoastră eternă. Acest lucru nu este posibil. Simbolic vorbind, o caracteristică a ADN-ului dumneavoastră spiritual este aceea că pacea, bucuria şi fericirea vor fi ale dumneavoastră atât timp cât trăiţi conform Evangheliei.

În opoziţie, atât timp cât alegeţi să nu trăiţi în acord cu Evanghelia, veţi fi la fel de nefericiţi cum este peştele pe uscat (vezi Mosia 4:30). Aşa cum Alma i-a declarat fiului său, Corianton:

„Iată, îţi spun ţie, ticăloşia niciodată nu a fost fericire. Şi acum, fiul meu, toţi oamenii care sunt… într-o stare carnală… sunt fără Dumnezeu în lume şi au mers împotriva naturii lui Dumnezeu; de aceea, ei sunt într-o stare contrară naturii fericirii“(Alma 41:10-11).

Remarcaţi faptul că a fi fără Dumnezeu în lume – cu alte cuvinte, să refuzăm să trăim conform Evangheliei Sale şi, deci, să nu beneficiem de compania Spiritului – înseamnă să fim într-o stare contrară naturii fericirii. Evanghelia lui Isus Hristos este de fapt marele – remarcaţi că este la singular, ceea ce înseamnă că este singurul – „mare plan al fericirii“ (Alma 42:8). Dacă alegeţi orice alt drum în viaţă sau dacă alegeţi să trăiţi în acord numai cu părţile Evangheliei care par convenabile, o astfel de alegere vă va priva de bucuria deplină, strălucitoare şi de fericirea pentru care aţi fost concepuţi de către Tatăl nostru Ceresc iubitor şi de către Fiul Său.

Acum, să trecem la a doua lecţie desprinsă din experienţa mea de la pescuit: aşa cum un peşte dintr-un râu de munte trebuie să fie atent la momelile puse în calea sa, pentru a evita să fie scos din apă, la fel şi noi trebuie să fim înţelepţi pentru a evita să fim îndepărtaţi de la o viaţă fericită, bazată pe învăţăturile Evangheliei. Amintiţi-vă că, aşa cum Lehi a observat, diavolul „caută ca toţi oamenii să fie nenorociţi la fel ca şi el“ şi obţine „putere să [ne] înrobească“ (2 Nefi 2:27, 29) atunci când ne implicăm singuri în lucruri necurate şi rele. Astfel, nu vă lăsaţi înşelaţi de acestea şi nici nu încercaţi lucrurile necurate, deoarece Satana aşteaptă să înfigă cârligul. Ameninţarea foarte reală a cârligului care a fost pus subtil sau surprinzător a fost cea care l-a făcut pe Moroni, profetul din vechime – care a văzut, de fapt, zilele noastre (vezi Mormon 8:35) – să ne avertizeze în mod clar să „nu [atingem] nici un dar rău şi nici un lucru necurat“ (Moroni 10:30, subliniere adăugată).

Sunt multe lucruri care sunt rele şi necurate în muzică, pe Internet, în filme, în reviste şi în alcool, droguri şi tutun. La fel ca şi în cazul oricărui alt lucru rău şi necurat, dragii mei prieteni tineri, nici măcar să nu le atingeţi! În asemenea lucruri este ascuns un cârlig care este pus subtil şi chiar mai surprinzător decât puteţi să credeţi – iar extragerea cârligului poate să fie un proces foarte dureros. Alma a spus că pentru el procesul pocăinţei a fost „aproape până la moarte“ (Mosia 27:28); cu siguranţă, el a afirmat că nimic nu poate să fie „la fel de violent şi de amar ca durerile [lui]“ (Alma 36:21).

Poate sunt câţiva dintre dumneavoastră care au avut de-a face cu ceea ce este rău sau necurat. Aveţi încredere în întâmplarea doctrinală şi istorică în care credinţa lui Alma în Domnul l-a făcut să se pocăiască şi, ca o consecinţă directă a pocăinţei sale, el a avut parte, prin puterea ispăşirii lui Hristos, de o asemenea fericire încât, aşa cum spune El: „Nu poate să existe nimic la fel de minunat şi de dulce ca bucuria mea“ (Alma 36:21). La fel va fi şi experienţa dumneavoastră în timp ce-L căutaţi pe Domnul prin intermediul pocăinţei.

Fiecare dintre noi trebuie să se pocăiască mai mult sau mai puţin. Să vă pocăiţi înseamnă să faceţi în viaţa dumneavoastră schimbările reale pe care Salvatorul doreşte ca dumneavoastră să le faceţi pentru fericirea dumneavoastră. Pocăinţa este marele principiu al Evangheliei care ne dă permisiunea; când credinţa dumneavoastră în Domnul conduce la schimbări personale, o asemenea acţiune venită din partea dumneavoastră, aşa cum afirmă Helaman: „[vă duce] la puterea Mântuitorului pentru salvarea sufletelor [dumneavoastră]“ (Helaman 5:11). În timp ce căutaţi să vă schimbaţi, amintiţi-vă că Salvatorul nostru iubitor, aşa cum afirmă Alma, are „toată puterea ca să salveze pe fiecare om care crede în numele Lui şi care produce fructul pocăinţei“ (Alma 12:15). Aceasta este o doctrină puternică, eliberatoare şi plină de speranţă!

Profetul Joseph Smith a învăţat dintr-o experienţă personală că Domnul se aşteaptă de la noi să evităm nenorocirea trăind conform Evangheliei Sale şi doreşte ca noi să înţelegem că ne putem pocăi. Când a pierdut cele 116 pagini ale manuscrisului traducerii Cărţii lui Mormon, căzând victimă puterii de convingere a oamenilor, Joseph a fost nefericit. Domnul i-a spus: „Tu trebuia să fi fost credincios; şi [Dumnezeu] Şi-ar fi întins braţul Său şi te-ar fi susţinut împotriva tuturor săgeţilor înflăcărate ale adversarului; şi El ar fi fost cu tine în fiecare moment de suferinţă“ (D&L 3:8). Această situaţie este valabilă pentru fiecare dintre dumneavoastră, tineri băieţi: fiţi credincioşi şi veţi fi susţinuţi de mâna lui Dumnezeu. Profetului i s-a reamintit atunci că – precum şi fiecăruia dintre noi – va fi iertat dacă se pocăia. Imaginaţi-vă ce bucurie a simţit când L-a auzit pe Domnul spunând: „Dar, aminteşte-ţi, Dumnezeu este milostiv; de aceea, pocăieşte-te de ceea ce ai făcut contrar poruncilor pe care ţi le-am dat şi, atunci, tu mai eşti încă ales“ (D&L 3:10).

Invitaţia mea în această seară, pentru fiecare dintre dumneavoastră este aceea de a trăi conform Evangheliei pentru a fi fericiţi cu adevărat, de a evita răul şi nenorocirea pe care acesta o aduce, iar dacă sunteţi implicaţi în lucruri rele şi necurate, faceţi schimbările pe care Domnul doreşte să le faceţi pentru propria dumneavoastră fericire – şi eu vă mărturisesc că El va face posibil ca dumneavoastră să reuşiţi prin intermediul puterii Sale fără de asemănare.

Pe măsură ce acceptaţi această invitaţie, veţi culege fericire nepieritoare şi veţi clădi temelia vieţii dumneavoastră „pe stânca Mântuitorului nostru“, astfel încât atunci când săgeţile în vârtejuri ale celui rău şi când furtunile lumii vă vor lovi, ele, aşa cum Helaman ne-a învăţat, „nu [vor] avea nici o putere asupra voastră ca să vă târască către adâncul nefericirii şi al suferinţei fără de sfârşit, datorită stâncii pe care voi sunteţi zidiţi, care este o temelie sigură, o temelie pe care dacă oamenii zidesc, ei nu pot să cadă“ (Helaman 5:12, subliniere adăugată). Îmi depun mărturia fierbinte despre Domnul Isus Hristos: El este Stânca, singura temelie sigură pentru fericire şi vindecare. El trăieşte, are toată puterea în cer şi pe pământ, vă cunoaşte numele şi vă iubeşte. În numele sacru al Domnului Isus Hristos, amin.