De aceea, ţineţi bine minte

În calitate de persoană care am studiat medicina, înţelegerea complexităţii şi ordinii corpului omenesc consolidează credinţa mea într-un creator. Eu cred în Dumnezeu. Cred că El ne-a creat.

Alternativa la credinţa într-un creator este aceea de a crede că viaţa începe oricum, spontan, din întâmplare. Eu nu cred aceasta.

Şi, dacă Dumnezeu ne-a creat, este logic că nu ne-ar fi lăsat singuri. Este de înţeles că El ne-a dat îndrumare. O parte din această îndrumare a venit sub forma a ceea ce numim noi porunci.

Poruncile nu sunt date pentru a ne împovăra sau pentru a ne îngrădi. Ele sunt indicatoare din partea unui Tată Ceresc foarte înţelept pentru a ne ţine departe de neplăceri, pentru a ne aduce o plenitudine de fericire în această viaţă şi pentru a ne aduce, în siguranţă, înapoi acasă la El.

Într-o conferinţă la Universitatea Brigham Young, în 1994, rabinul Harold S. Kushner a spus:

„Eu sunt un evreu tradiţional şi sunt atent la legile de dietă din Biblie… Bănuiesc că majoritatea dintre dumneavoastră presupuneţi că eu mă învârt de jur împrejur toată ziua, spunându-mi: ’Doamne, mi-ar place să mănânc cotlete de porc, dar acest Dumnezeu bătrân şi crud nu mă va lăsa!’ Nu este aşa. Realitatea… este că, mă învârt de jur împrejur toată ziua, spunând: ’Nu este incredibil? Sunt cinci miliarde de oameni pe această planetă şi Dumnezeu are grijă de ceea ce trebuie să mănânc eu la prânz [şi] … de ce limbă vorbesc’.

Eu nu mă simt înjosit de faptul că mi se spune că sunt unele lucruri pe care nu trebuie să le fac pentru că nu e bine. Mai degrabă acest lucru mă întăreşte“.¹

Elder Henry B. Eyring a exprimat acest lucru chiar mai bine la prima transmisiune de instruire a conducătorilor preoţiei din toată lumea: „Domnul ne-a dat standarde de demnitate. El nu le-a dat ca să ne ţină departe de El, ci să ne apropie de El“.²

Dragi fraţi şi surori, ţinerea poruncilor schimbă complet lucrurile în această viaţă şi în viaţa viitoare. Pentru a fi demni de împărăţia celestială şi de bucuria care este acolo trebuie să ţinem poruncile!

Singurul standard care are sens pentru oricare dintre noi este standardul celestial. Citim în Doctrină şi legăminte: „Pentru că, cine nu se poate supune legii unei împărăţii celestiale nu poate suporta o glorie celestială“.³ Este simplu! Dar, noi nu trebuie să aşteptăm pentru a avea parte de bucuria celestială. Dacă trăim respectând poruncile noi vom avea bucurie aici şi acum.

Mă tem că prea mulţi dintre noi nu sunt angajaţi în întregime pentru a trăi conform acestor porunci. Aceşti sfinţi nu sunt doritori să lase lucrurile lumeşti complet în urmă. Ei ezită.

La sesiunea conducătorilor preoţiei din cadrul unei conferinţe regionale, am cântat imnul „Vârstnici ai Israelului“. Refrenul conţine un rând, “O, Babilon, o, Babilon, noi te părăsim“.⁴ După interpretarea imului, elder Neal A. Maxwell a vorbit, exprimându-şi gândul că părăsirea Babilonului, adică a lumii, este de fapt una dintre problemele noastre, deoarece prea mulţi dintre noi se bucură să fie în lume.⁵

Nu putem susţine atât principiile Bisericii, cât şi principiile lumii. Unul dintre motive este acela că lumea şi Biserica merg rapid în direcţii diferite. Ne vom pierde echilibrul.

Ştim că „nimeni nu poate sluji la doi stăpâni“.⁶ Unii, mă tem că încearcă să facă ceea ce a descris preşedintele Marion G. Romney: ei caută „să-L slujească pe Domnul fără să-l ofenseze pe diavol“. ⁷

Salvatorul ne-a învăţat: „Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară, şi călcată în picioare de oameni“.⁸

Cum ne pierdem gustul? Una dintre căile prin care ne pierdem gustul este aceea prin care devenim asemănători lumii. Multe persoane din Biserică se mişcă încet în direcţia lumii şi arată şi devin din ce în ce mai mult ca lumea. Trebuie să ne oprim să ne mişcăm alene.

Elder Robert D. Hales a spus: „Noi, ca sfinţi din zilele din urmă, nu avem nevoie să arătăm la fel ca lumea. Noi nu trebuie să ne distrăm ca lumea. Obiceiurile noastre personale trebuie să fie diferite. Distracţiile noastre trebuie să fie diferite“.⁹

În aceste zile în care concepţiile morale sunt relative, trebuie să ne pregătim să ne stabilim o manieră de a fi şi să spunem: „Acest lucru este drept şi acesta este greşit“. Nu putem urma mulţimea! Dar nu vă sugerez, desigur, să ne îndreptăm spre pustiu şi să încuiem uşile. Noi putem fi în lume, putem merge la şcoală, la lucru, putem să ne alăturăm organizaţiilor comunitare demne şi aşa mai departe. Dar trebuie să ne menţinem în standardele Domnului.

Am un prieten drag care este un doctor respectabil. El scrie în mod regulat, în ziare naţionale, articole despre sănătate. Deseori, subiectul lui se referă la nutriţie. El are o problemă. Îi plac gogoşile dulci – delicioase, dar, de obicei acestea nu sunt considerate ca unul dintre alimentele cele mai nutritive din lume.

Pentru a rezolva dilema, el a venit cu o teorie pe care a numit-o teoria nutriţiei 80 faţă de 20. Această teorie spune că dacă mănânci ce trebuie 80 la sută din timp, atunci poţi să mănânci ce doreşti în cealaltă perioadă de timp de 20 la sută.

Dar, această teorie poate fi bună în nutriţie, însă principiul 80 faţă de 20 nu este acceptat în lucruri cum ar fi jocurile de noroc, pornografia sau cinstea. Dragi fraţi şi surori, sunteţi dumneavoastră câteodată 80 faţă de 20 membri ai Bisericii?

Luaţi în considerare femeia care ţine sfântă ziua de Sabat, în afară de cazul în care ea are nevoie de ceva de la magazin. Sau persoana care este corectă în toate afacerile, până când ea nu poate rezista impulsului de a exagera valoarea cheltuielilor deductibile, pentru că acest lucru îi aduce economii de peste 1.000 de dolari. Sau un tată care este drăguţ şi generos cu soţia şi copiii lui, exceptând cazul în care a avut o zi grea la serviciu.

Dragi fraţi şi surori, să părăsim dorinţa noastră de a aparţine lumii (Babilonului). Să nu fim „aproape“, ci „complet“ sfinţi ai zilelor din urmă.

În Joseph Smith Translation, Luca 14:28, Domnul spune: „De aceea, ţineţi bine minte să faceţi lucrurile pe care am să vă învăţ să le faceţi şi pe care vi le voi porunci“. Îmi place această expresie „ţineţi minte“. Dragi fraţi şi surori, mă rog ca noi să „ţinem bine minte“. Sunt binecuvântări preţioase care vin numai când ne dedicăm inima lui Dumnezeu.

Preşedintele Heber J. Grant a spus: „Există doar o singură cale a siguranţei pentru sfinţii din zilele din urmă şi aceasta este calea datoriei. Nu este o mărturie, nu este manifestarea minunată, nu este cunoaşterea faptului că Evanghelia lui Isus Hristos este adevărată… nu este de fapt cunoaşterea că Salvatorul este Mântuitorul şi că Joseph Smith a fost profetul Lui, care ne vor salva, ci este respectarea poruncilor lui Dumnezeu şi trăirea unei vieţi de sfânt din zilele din urmă“.¹⁰

Deci, tinere fete şi tineri băieţi, când începeţi să vă stabiliţi priorităţile în viaţă, amintiţi-vă că singura siguranţă adevărată în viaţă este dată de respectarea poruncilor. Siguranţa financiară şi poziţia în societate nu au valoare fără neprihănire. Vă promit aceasta.

Aţi trăit lângă Tatăl Ceresc într-o viaţă premuritoare. Aţi fost acolo cu El. Spiritul dumneavoastră ştie cum este să trăieşti într-o împărăţie celestială. Nu puteţi fi niciodată cu adevărat fericiţi într-un mediu care nu este celestial. Dumneavoastră cunoaşteţi foarte multe. Acesta este unul dintre motivele pentru care, pentru dumneavoastră, ticăloşia nu poate fi niciodată fericire.¹¹ Ce important este faptul de a vă hotărî o dată pentru totdeauna, devreme în viaţă, ce veţi face şi ce nu veţi face cu privire la cinste, modestie, caritate, cu privire la Cuvântul de înţelepciune şi la căsătoria în templu.

Dragi fraţi şi surori, staţi pe cărarea strâmtă şi îngustă. Nu, staţi în mijlocul cărării strâmte şi înguste. Nu vă mişcaţi fără ţintă; nu vă rătăciţi; nu fiţi nepăsători; fiţi atenţi.

Amintiţi-vă, nu vă jucaţi cu răul. Staţi în afara teritoriului diavolului. Nu-i daţi Satanei avantajul de a fi pe teren propriu. Respectarea poruncilor vă va aduce fericirea pe care prea mulţi o caută în alte locuri.

Aşa cum ne-a spus elder Nelson în această dimineaţă, aceasta este plenitudinea Evangheliei lui Isus Hristos. Aceasta este Biserica Lui. Restaurarea a avut loc! Nu există nici un motiv să ne oprim.

Ştiu că preşedintele Gordon B. Hinckley este profetul Domnului în zilele noastre. Sunt recunoscător să fiu cu el şi îi mulţumesc pentru învăţăturile sale, pentru conducerea sa şi pentru minunatul lui exemplu de tărie. Ştiu că Dumnezeu trăieşte şi că este Tatăl nostru. Mărturisesc că Isus este Hristosul. În numele lui Isus Hristos, amin.