2006
Templul este pentru familii
Noiembrie 2006


Templul este pentru familii

Când veţi merge la templu, vă veţi iubi familia cu o dragoste mai profundă decât aţi simţit vreodată înainte. Templul este pentru familii.

Aşa cum preşedintele Hinckley a menţionat mai înainte, cel de-al 123-lea templu al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă a fost dedicat, de curând, de către preşedintele Hinckley în Sacramento, California. Acest frumos templu deserveşte un număr de peste 80.000 de membri minunaţi şi entuziaşti ai Bisericii din Sacramento şi din zonele înconjurătoare. Peste 168.000 de vizitatori au făcut turul templului cu ocazia Casei deschise. Li s-a spus că, în aceste edificii magnifice, membrii se pot apropia mai mult de Salvatorul Isus Hristos decât în orice alt loc din lume. Membrii noştri ştiu că, prin El, ei pot să găsească pacea şi speranţa care îi va susţine pe ei şi pe familiile lor în tulburătoarea lume de astăzi.

Când veţi merge la templu, vă veţi iubi familia cu o dragoste mai profundă decât aţi simţit vreodată înainte. Templul este pentru familii. Pe măsură ce eu şi soţia mea, Karen, am mărit slujirea noastră în templu, dragostea pe care o avem unul pentru celălalt şi pentru copiii noştri a crescut. Şi aceasta nu se opreşte aici. Se extinde către părinţii, fraţii, surorile, mătuşile, unchii, verişorii, strămoşii şi, mai ales, către nepoţii noştri! Acesta este spiritul lui Ilie, spiritul muncii genealogice care, atunci când este inspirată de Duhul Sfânt, îndeamnă la întoarcerea inimii părinţilor spre copii şi a inimii copiilor spre părinţii lor. Datorită preoţiei, soţi şi soţii sunt pecetluiţi împreună; copiii sunt pecetluiţi cu părinţii lor pentru eternitate, astfel familia este eternă şi nu va fi separată la moarte.

Când eu şi cu soţia mea eram tineri părinţi cu copii mici acasă, i-am provocat pe copiii noştri să memoreze articolele de credinţă. Răsplata pentru memorarea lor era o seara în oraş cu tata. Am fost încântaţi că cei trei fii mai mari au îndeplinit provocarea. Când fiul nostru de şapte ani a memorat primul toate cele 13 articole de credinţă, ne-am aşezat ca să stabilim o seară şi o activitate pe care să o facem împreună. Eram atât de ocupat cu lucrul, cu îndatoririle în Biserică, încât nu i-am putut oferi fiului meu o seară timp de două săptămâni. A fost foarte dezamăgit. Am aflat totuşi că, în oraşul în care locuiam, exista un loc unde se juca bowling şi care era deschis toată noaptea. Am stabilit imediat o zi şi am ales să începem activitatea noastră la ora 5 dimineaţa. Planul nostru era să ne trezim la 4 dimineaţa, să luăm micul dejun şi apoi să mergem în oraş. Când acea zi a sosit, am simţit că cineva mă trage de umăr dimineaţa foarte devreme. În timp ce încercam să-mi deschid ochii, l-am auzit pe fiul meu întrebând: „Este timpul tată?“. M-am uitat la ceas; era doar ora 2:00!

„Du-te să te culci fiule“, i-am spus. „Încă nu este timpul.“

O oră mai târziu s-a întâmplat acelaşi lucru: „Tată, tată este timpul să mergem?“. După ce l-am trimis pentru a doua oară la culcare, am simţit nerăbdarea lui.

Apoi, la ora 4:00, ne-am trezit, am mâncat ceva şi ne-am îndreptat spre locul unde se juca bowling. Timpul petrecut împreună a fost minunat.

Mi-aş dori să pot spune că am avut, periodic, activităţi de neuitat ca aceea, cu toţi copiii mei, dar nu pot. Sunt unul dintre acei părinţi care, deseori, îşi doresc să se poată întoarce în timp şi să îmbunătăţească unele lucruri.

Ca şi dumneavoastră, nu vreau să pierd pe nici unul dintre copiii mei. Vreau să fiu împreună, pentru totdeauna, cu toată familia mea. Templul ne oferă tuturor o speranţă în plus de a continua şi de a îmbunătăţi aceste relaţii chiar şi după această viaţă. Pecetluirile în templu promit binecuvântări suplimentare.

„Profetul Joseph Smith a declarat – şi el nu a propovăduit niciodată o doctrină mai reconfortantă – că pecetluirile veşnice ale părinţilor credincioşi şi promisiunile divine făcute lor pentru slujirea temerară în susţinerea Cauzei Adevărului nu îi vor salva numai pe ei, ci şi pe urmaşii lor. Deşi unele dintre oi s-ar putea rătăci, ochii Păstorului veghează asupra lor şi, mai devreme sau mai târziu, braţele Providenţei Divine care se vor întinde în căutarea lor îi vor aduce înapoi în turmă. Fie în această viaţă, fie în viaţa viitoare, ele se vor întoarce. Vor trebui să plătească pentru ca dreptatea să fie împlinită; vor suferi pentru păcatele lor, iar calea lor ar putea fi plină de spini, dar îi va conduce, în cele din urmă, ca şi pe fiul risipitor care s-a pocăit, către inima unui tată iubitor şi iertător şi către casă; experienţa dureroasă nu va fi zadarnică“.1

Nu sunt aceste declaraţii veşti minunate pentru părinţii ai căror copii sunt pecetluiţi cu ei?

Să trecem în revistă şi alte binecuvântări pe care le aduce templul. Casa Domnului este un loc în care te poţi adăposti de lume. Membrii din Sacramento au împărtăşit invitaţilor lor la Casa deschisă următorul comentariu: „Uneori minţile noastre sunt atât de copleşite de probleme şi sunt atâtea lucruri care cer, imediat, atenţia noastră, încât nu putem gândi clar. În templu, agitaţia dispare treptat, obstacolele şi confuzia se îndepărtează şi ajungem să înţelegem lucruri pe care nu le înţelegeam înainte“.2

Camera Celestială din templu este, în special, un loc de pace, linişte şi frumuseţe. Este un refugiu liniştit unde o persoană poate reflecta, cugeta, unde se poate ruga, medita şi simţi dragostea Tatălui Ceresc şi a Salvatorului. Pe măsură ce cugetăm şi medităm în templu, gândurile noastre se concentrează de la sine asupra membrilor familiei noastre.

În 2 Samuel 22:7, citim cuvintele lui David: „În strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu; din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul şi strigătul meu a ajuns la urechile Lui“. Templul este un loc pentru revelaţia personală care ne va binecuvânta în chemările noastre.

Preşedintele Hinckley ne-a spus: „Exact aşa cum Mântuitorul nostru Şi-a dat viaţa drept sacrificiu în numele tuturor oamenilor şi, făcând astfel, a devenit Salvatorul nostru, tot aşa şi noi, într-o mică măsură, când ne angajăm în munca în templu pentru cei decedaţi, devenim salvatori pentru cei din partea cealaltă, care nu au mijloacele de a progresa până când cineva, de aici de pe pământ, nu acţionează în numele lor“.3

Aceasta este o slujire deosebită pe care o facem, pentru că fraţii şi surorile noastre care au plecat dintre noi devin, cu adevărat, legaţi de noi.

Templul este un loc în care ajungem să-I cunoaştem pe Tatăl şi pe Fiul. Este un loc în care simţim prezenţa divină. Profetul Joseph Smith a făcut următorul apel: „Vă sfătuiesc să… căutaţi mai adânc şi mai adânc în misterele Dumnezeirii“.4 Unde să căutăm? În casa lui Dumnezeu.

Să devenim oameni care merg des la templu şi iubesc templul. Depun mărturie că templul este pentru familii. Mărturisesc, de asemenea, că tot ceea ce se află în templu mărturiseşte despre Isus Hristos. Exemplu Său de dragoste şi de slujire este simţit acolo. Templul este casa Sa sfântă. Ştiu că El este Fiul lui Dumnezeu, Salvatorul, Mântuitorul, Mijlocitorul şi Avocatul nostru pe lângă Tatăl. Ne iubeşte şi doreşte ca familiile noastre să fie fericite şi să fie împreună pentru totdeauna. El doreşte ca noi, toţi, să fim activi în templu.

În numele lui Isus Hristos, amin.

Note

  1. Orson F. Whitney în Conference Report, apr. 1929, p. 110.

  2. Boyd K. Packer, „The Holy Temple“, Tambuli, iun. 1992, p. 23; Ensign, febr. 1995, p. 36.

  3. Discourses of President Gordon B. Hinckley, vol. 2: 2000 - 2004 (2005), p. 265.

  4. History of the Church, 6:363.